Ierusalimul armean Apo Sahagian dă o nouă viață dialectelor amenințate – și istoria armeană – în noul album, „MENK”

Poporul armean are o istorie de mii de ani. De la limbă și cultură la religie și politică, armenii au o identitate distinctă care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor. Armenia a fost primul stat care a adoptat creștinismul la scară națională (în secolul al IV-lea d.Hr.), iar călugării armeni s-au stabilit la Ierusalim la scurt timp după aceea, întemeind o comunitate de diasporă armeană care dăinuie până astăzi.

După Genocidul armean în timpul Primului Război Mondial, mulți mai mulți armeni au venit la Ierusalim, fugind de persecuție. Poporul armean și identitatea continuă să fie asediată de violență mai mult de un secol mai târziu (după cum demonstrează recentul conflict în Artsakh/Nagorno-Karabagh), chiar și aproape de casă. Și în Ierusalim, comunitatea armeană este în scădere în fața multe provocări legate de realitățile politice, economice și culturale ale conflictului israeliano-palestinian (de care armenii sunt adesea prinși în mijloc).

Un muzician, născut și crescut în cartierul armean al orașului vechi al Ierusalimului, încearcă să schimbe această tendință și creează un nou loc pentru muzica și identitatea armenească în Ierusalim, Armenia și nu numai.

Am avut ocazia să discut cu Apo Sahagian în profunzime despre viața lui și muzica lui, despre cum navighează în multiple realități naționale și despre ce reprezintă muzica lui. Acest interviu a fost editat și condensat pentru claritate.

Î: Să începem cu Apo & the Apostles: trupa indie palestiniană revoluționară pentru care ești cel mai cunoscut. Cum ai lovit o astfel de coardă cu ascultătorii tăi?

Apo: Când vine vorba de muzica lui Apo and the Apostles, am încercat întotdeauna să o păstrez simplă, distractivă și atractivă. Apo & the Apostles este o trupă pop-rock - accent pe cuvântul „pop”. Ne gem foarte greu, dar la sfârșitul zilei, este o afacere; pentru că sunt muzician, trebuie să susțin afacerea care îmi permite să fiu muzician. Am grijă să compun melodii captivante, pop-rock, care vorbesc pe piață; s-ar putea să nu dureze ani de zile, poate să aibă o dată de expirare. Dar în acești ani a funcționat tactic pentru mine.

Branding-ul este că Apo & the Apostles este o trupă din Ierusalim, Betleemiți; reprezintă clica din Ierusalim și Betleemită din care venim eu și băieții — animalele de petrecere, faya3a („a deveni sălbatic” în arabă). Am înțeles încă de la început că palestinienii iubesc faya3a, vor doar să se distreze. Unii au spus: „De ce nu vorbești despre politică?” Eu spun că nu există un vid de trupe care abordează aceste probleme de către muzicieni care sunt mult mai buni decât mine. Ne vom ține de melodii pop dragute.

Din punct de vedere al genului, muzica nu este muzică arabă. Muzica este lingvistic arabă. Din punct de vedere muzical, infuzează muzică populară armeană, chestii balcanice, din Europa de Est și din Orientul Mijlociu. Dar vine și cu o responsabilitate. Am reușit să fim unul dintre pionierii scenei muzicale alternative palestiniene, care acum este dezvoltată și a evoluat. Acum sunt artiști, în special artiști rap, care aduc milioane de vizualizări pe săptămână, care ne-au depășit cu mult statisticile, ceea ce este grozav. Dar știm că aceasta a fost o mică contribuție pe care am făcut-o pentru a promova scena muzicală alternativă palestiniană. Muzicienii și publicul merită să aibă o scenă muzicală demnă de ei.

Î: Ce zici de munca ta solo?

Apo: Apo Sahagian este diferit prin faptul că proiectul meu solo are o piață mult mai mică: câți armeni sunt în întreaga lume? Suntem ca o specie pe cale de dispariție. În Ierusalim nu există prea multă piață pentru un muzician popular armean. Și chiar dacă merg în Armenia și fac spectacole acolo, nu prea scot profit din asta; de aceea îl numesc un proiect de pasiune. Când abordez proiectul meu solo, nu îl abordez într-un mod de afaceri; O abordez ca pe un patriot. Pentru că sunt un produs al unui popor care și-a văzut partea de întuneric, uneori simt că, cântând aceste cântece populare armenești, strălucește o lumină foarte slabă în acest tunel foarte întunecat.

Chiar cred că melodiile populare armenești au magie. Este pentru a oferi un fel de moment de bine pentru armeni. Ei pot face un pas înapoi și pot respira și spune „Ah; melodiile noastre populare sunt destul de grozave.” Ameliorează norul negru. Chiar acum armenii, am căzut în abis; dar cântând cântece populare în acel abis este mai bine decât să nu le ai deloc.

Î: Îmi puteți spune mai multe despre rolul pe care ați văzut cântecele populare armenești joacă în viața de zi cu zi și în istoria poporului dumneavoastră?

Apo: Majoritatea caselor armenești vor avea cântece populare armenești pe tot parcursul zilei și pe tot parcursul săptămânii. Gospodăria mea nu a fost o excepție. Muzica este foarte importantă pentru cultura armeană - nu numai cântecele populare și cântecele religioase, ci și istoria noastră politică revoluționară armeană modernă este transmisă prin cântecele revoluționare. Acestea sunt cântece care au fost compuse la începutul secolului al XX-lea, când armenii au luptat împotriva otomanilor înainte, în timpul și după genocid. Tatăl meu a venit cu bagajul cântecelor politice revoluționare care se adaugă cântecelor populare. Cultura armeană a fost trăită prin aceste cântece.

Î: Întotdeauna ți-au plăcut cântecele populare armenești?

Apo: Când am luat chitara, desigur, cântam Guns N' Roses și Nirvana, dar era un loc special pentru melodiile populare armenești. Tatăl meu are patru fii. El a vrut ca măcar unul dintre băieții săi să poată însoți o sărbătoare armeană – se toaște și se cântă. Prăjind, el are acoperit. Dar cântatul are nevoie de o chitară, un acordeon, un pian; așa că am devenit bine versat în a cânta aceste cântece populare armenești. Dar apoi am început să iubesc cu adevărat aceste melodii.

Spre deosebire de alți oameni care cred că este o tendință de a te caca pe cântecele populare, de obicei am văzut asta prin ochii unui muzician: cântecele populare sunt de fapt baza tuturor genurilor muzicale care există. Poate avea patru acorduri pe care oamenii le cântă de mii de ani. Totul de pe Spotify este acum înrădăcinat în mii de ani de cântece populare. Melodiile pe care încă le iubim se bucură de o magie atemporală pe care melodiile moderne nu o fac. Dacă au durat atât de mult, este responsabilitatea mea să le refac într-un fel care să le facă să reziste pe tot parcursul secolului 21, până când vine vreun armean și le reface în sunetele secolului 22.

Este o pasiune muzicală – îmi place foarte mult să cânt aceste cântece populare, îmi place cum strămoșii noștri au putut să compună aceste melodii. De asemenea, o văd ca pe o obligație națională - de a păstra moștenirea bogată pe care o are cultura armeană. Am început să cânt aceste cântece populare armenești în urmă cu aproximativ un deceniu. Nu am cumpărat un următor sau altceva; Am păstrat totul foarte organic. S-ar putea să nu primesc milioane de streamuri, dar am primit suficient de mulți urmăritori în Armenia și în diaspora [armeneană] încât, atunci când fac o emisiune, se epuizează într-o zi. Un loc mic sau mijlociu. Și întotdeauna există cineva dintr-o instituție culturală care ne va contacta și va spune: „Vrem să facem un interviu, apreciem cu adevărat ceea ce faci.” Există un sentiment, indiferent dacă este o percepție corectă sau o percepție greșită, că muzica populară armeană a fost reprezentată într-un mod non-armean - că unele muzică armeană reprezintă cântece populare armenești într-un mod în care ei cred că nu reprezintă cu adevărat melodiile armenești. Uneori se referă la versiunile mele ca fiind „mai adevărate” cu forma originală a cântecului popular, sau cel puțin mai preferabil când vine vorba de muzica populară armeană și de modul în care ar trebui prezentată; mai apropiat de cum ar trebui să fie.

Î: Cum ați defini abordarea dvs. de a interpreta cântecele populare armenești?

Apo: Aceasta este o discuție lungă pe care muzicologii armeni au discutat-o ​​între ei. Chiar și la suprafață, o dezbatere muzicală se poate transforma în dezbatere sociopolitică. Din punct de vedere liric, temele cântecelor populare nu se limitează la epoca de acum 100 de ani: sunt cântece de dragoste. Fiecare cântec popular bun este un cântec de dragoste și în fiecare cântec armean bun este o fată, este un băiat și există un munte între ei. Suntem inventatorii relațiilor la distanță. Nu sunt sigur de ce oamenii nu pot ocoli muntele. Ne place foarte mult să rămânem în disperarea noastră, doar pentru a oferi un cântec popular bun, iar dragostea este cea mai puternică forță pe care am experimentat-o ​​vreodată.

Cântecele populare ar trebui să fie simple. Ele ar trebui să fie pur și simplu prezentate într-un mod care să le transmită autenticitatea și frumusețea. Odată ce adăugați straturi și straturi ca un acord sofisticat aici sau acolo, îngropați cântecul. Scopul meu nu este să îngrop cântecul, ci să îl reînvie, în cel mai simplu mod posibil.

Așa gândesc, de ce cred că a reușit să-și găsească favoarea în rândul armenilor, chiar și în rândul celor mai tineri. În Ierusalim, unele dintre melodiile pe care le-am făcut, nimeni nu le-a cântat – și apoi am făcut-o, așa că le-am distribuit pe Facebook, iar unii dintre cei mai tineri de aici au ascultat-o, iar acum le place. Ei nu spun că este cântecul lui Apo, dar este lor cântec — ei îl revendică ca moștenire națională. The vehicul a fost Apo. Asta mă face cu adevărat fericit.

Î: Știu că ați menționat că Apo și Apostolii nu cântă despre politică. Există un element politic în munca ta solo?

Apo: Unele dintre cântecele populare provin din Armenia de Vest, care este un nume geografic pentru nord-estul Turciei. Aceste cântece au fost păstrate după genocid de către refugiați, de către supraviețuitori. Cântând aceste cântece, ne menținem legătura de drept cu patria noastră ancestrală.

În cartea de cântece armeane, avem o mulțime de cântece care vorbesc despre ziua în care vom răscumpăra pământurile pierdute — Armenia de Vest, părți din Artsakh — și le cânt foarte bine: sunt ca un tonomat pentru aceste cântece. Fiecare este patru acorduri, dar știu cum să cânt acele acorduri. Când a început războiul în 2020, ai auzit aceste cântece peste tot. Aceste cântece sunt vechi de un secol; le dau speranța armenilor că vor învinge întunericul.

Aceste cântece ne-au înălțat în timpul războiului din 2020, dar când am pierdut, nimeni nu a vrut să audă aceste cântece. Când îi auzi, te simți ca un râs, te simți ca un prost. Va dura mult timp până ne recăpătăm îndrăzneala de a cânta aceste cântece. Țara noastră se micșorează, se micșorează, de 800 de ani. Cu fiecare micsorat iti pierzi pofta de a canta aceste melodii; unii chiar se vor stinge.

În acest moment, este responsabilitatea mea să iau oamenii înapoi din nou — încet, nu este nevoie să mă repez înapoi în acea vitejie, în acea îndrăzneală — va dura timp. Dar încet.

Î: Este determinarea de a aduce oamenii înapoi cea care ne conduce la noul tău album? MENK?

Apo: MENK, care înseamnă „noi” sau „noi” în armeană, este al patrulea album al meu de lungă durată. Acesta are mult mai multe melodii originale (din moment ce de obicei reinterpretesc melodii populare). Cu toate acestea, întorsătura este că am făcut cântece originale în dialecte vechi și/sau rare. Practic, am scris versurile în armeană standard și apoi m-am dus la oameni care cunoșteau dialectul specific pe care îl doream și m-au ajutat să transform versurile din armeană standard în dialect.

Accentul pe dialecte este de a prezenta bogata istorie lingvistică a limbii noastre și expansiunea pe care aceasta a experimentat-o ​​de-a lungul istoriei noastre tulburi (istoria mitologică armeană poate fi întinsă înapoi cu 4,000-5,000 de ani).

Armenia de Est este principalul dialect sistematizat folosit în Republica Armenia, care este situat într-un loc geografic pe care armenii îl numesc Armenia de Est. Puteți spune că este armeanul standard în zilele noastre.

Armenia de Vest este celălalt dialect sistematizat care își are originea în zona din nord-estul Turciei de astăzi, pe care armenii o numesc Armenia de Vest. Genocidul armean a avut loc în aceste părți și astfel diaspora care a fost creată ca urmare a genocidului vorbește dialectul armean occidental. În zilele noastre, este văzută ca fiind pe cale de dispariție, deoarece diaspora este predispusă la asimilare. Limba mea maternă este armeana occidentală, așa cum este pentru toți armenii din Ierusalim.

Apoi este dialectul Artsakh. Artsakh este numele istoric a ceea ce comunitatea internațională numește în mod obișnuit Nagorno-Karabagh. Practic, războiul din 2020 dintre Armenia și Azerbaidjan a dus la invadarea Azerbaidjanului de mari părți din Artsakh, curățarea etnică a orașelor și orașele, distrugerea bisericilor și urmele culturii armene care datează de 3,000 de ani. Războiul s-a încheiat după 44 de zile cu o încetare a focului fragilă între armeni, azerbaijan și forțele de menținere a păcii ruși între ei. Oamenii din Artsakh au luptat de 30 de ani pentru ca lumea să-și recunoască autodeterminarea, să vrea să fie eliberată din ghearele regimului din Azerbaidjan. Deși au reușit asta în 1994, războiul din 2020 i-a dat înapoi cu mult.

„Kyass Qiss”, unul dintre originalele de pe MENK, este în dialectul Artsakh.

Dialectul Hamshen este folosit de un grup de oameni care trăiesc pe coasta Mării Negre din Turcia și în Abhazia. Hamshen include atât creștini, cât și musulmani, despre care se spune că provin din armeni, deși musulmanii Hamshen din Turcia nu sunt, de obicei, de acord cu asociația, pentru a evita posibilele presiuni ale statului asupra lor din cauza sensibilității unei astfel de asociații. Cu toate acestea, mulți cântăreți Hamshen își îmbrățișează în mod deschis originile armene și au pătruns în curentul principal armean, mai ales că dialectul este oarecum ușor de înțeles și, prin urmare, este în tendințe printre armeni.

Și mai e și cântecul Kistinik/Musa Ler MENK, „Musa Loyr Ilum”, care era dialectul comunităților armene care trăiau pe coasta mediteraneană și ale căror origini sunt învăluite în mister. Istoria lor a fost popularizată prin roman, 40 de zile ale lui Musa Dagh.

Î: De ce vrei să le ia armenii – și nearmenii MENK?

Apo: Practic, sunt post-Genocid. Recunosc că istoria ținuturilor înalte armenești are peste 5,000 de ani. Uneori simt că lumea ne cunoaște doar prin cei cinci ani de genocid. Lumea ne vede doar prin ghilotină. Armenii înșiși ne văd uneori limitați prin ghilotină.

Dar dacă verifici melodiile mele pe YouTube, în descrieri le traduc în engleză. Asta pentru a arăta, de asemenea, ce este dialectul, care sunt versurile — cred că este și responsabilitatea de a arăta generațiilor că avem o istorie de 4,000, 5,000 de ani. Nu suntem pur și simplu un popor abandonat care trăiește în întreaga lume cu o istorie întunecată a genocidului – suntem mult mai mult decât atât. După cum îmi place să spun, „Încă o dată, ne vom ridica și vor fi nunți în munți”.